Salina Slanic, situata la aproximativ 100 km de Bucuresti, este o destinatie interesanta pentru o excursie de o zi. Astfel am hotarat sa o revizitez sa vad daca din punct de vedere turistic sunt imbunatatiri. Drumul este lejer in buna stare si destul de liber. Ajuns la destinatie apare si prima problema: parcarea. Aceasta se face pe un teren viran care in urma ploilor recente il transforma intr-o mocirla, dar macar nu trebuie sa platesc.
La intrare cam 150 de persoane asteapta sa poata intra. Desi sunt doua lifturi coada se misca greu asa ca hotarasc sa investighez problema, las pe cineva in locul meu si ma duc mai la iesirea din mina, aici surpriza cei doi operatori de lifturi aduc prin spate turisti, un ciubuc nu strica niciodata. Dupa doua ore de admirat peisajul imi vine randul sa platesc biletul si sa cobor. Se deschide o usa de placaj si apare operatorul de lift, ma feresc de cojile de seminte scuipate spre mine in timp ce imi spune sa ma indrept spre liftul din stanga, care probabil ca este cel original din 1912 de la deschiderea minei. Ne suim in lift, suntem 10 persoane si stam mai ingheusite ca niste sardine in conserva. Cele 90 de secunde cat dureaza coborarea trec repede si ajungem in salina.
Spectaculoasele galerii sunt neschimbate de ani dar din pacate investitiile lipsesc cu desavarsire. Exista un panou de informatii cu date despre mina, dar cred ca este din 1970 de cand mina a fost deschisa publicului. In afara de admirat peretii nu prea ai ce sa faci, exista o zona pentru copii cu cateva topogane gonflabile si niste karturi cu pedale cu care poti sa te invarti intr-un tarc stupid de mic, pentru adulti sunt cateva mese de billiard si ping pong dar sunt int-o stare deplorabila, iar singurul chiosc nu prea are nimic de cumparat. Sunt 12 grade indiferent de temperature de sus dar nu poti sa cumperi decat un ceai la plic de fructe de padure sa te incalzesti si de la un automat o cafea. Mai este o asa zisa expozitie de cristale de sare puse in cateva acvarii dar nu au descriere, nume sau orice alta informatie. Astfel dupa o ora de plimbat si facut poze am hotarat sa ies, aici alta coada dar de dimensiuni mai mici si macar cat stai in asteptarea liftului ai vreo 5 poze mai mari care infatiseaza munca minerilor de pe vremuri.
Pe vremuri mai erau cateva obiective de vizitat: Grota miresei astazi prabusita , si lacurile sarate in care se poate face si astazi baie dar se plateste acestea fiind privatizate.
La intoarcere langa comuna Malaesti am vazut un semn care ma indeamna sa vizitez un castru roman, din pacate acesta este o groapa cu cateva ziduri de piatra care nu aduc a ruine romane decat daca esti arheolog sau ai o imaginatie extreme de bogata.
In concluzie daca treci peste organizarea mioritica excursia de o zi la salina Slanic este interesanta si vei ramane cu cateva amintiri placute. Mai jos regasiti cateva poze cu salina.
Vizionare placuta!