A trecut un an de cand am achizitionat obiectivul Sigma 50 mm 1.4 Art si cred ca a venit momentul sa povestesc un pic despre el. Detineam un Nikon AF-D 50mm 1.8 si cautam de ceva vreme sa fac un upgrade la o lentila cu diafragma mai mare, dupa cautari indelungate, review-uri citite si cu putin noroc, am gasit un obictiv Sigma second hand.

Poate ca nu e cea mai buna varianta, daca nu te pricepi, sa mergi pe echipament la mana a doua, dar cum eu l-am gasit in cosignatia unui magazin de echipamente foto, am preferat achzitia lui in defavoarea unui obiectiv nou.

Pentru inceput cateva caracteristici tehnice:

-          Montura Sigma, Nikon, Canon si Sony

-          Diafragma 50mm

-          Diafragma maxima f 1.4

-          Diafragma minima f 16

-          Numar lamele diafragma 9

-          Distanta de focus minima 40 cm

-          Filet filtru 77 mm

-          Lungime 99.9 mm

-          Greutate 815g

 Obiectivul este bine construit, corpul este robust, din metal si se simte excellent la folosire fata de echivalentul de plastic Nikon 50mm 1.4. Dezavantajul este greutatea, la cele 815g la care sa adauga body-ul si eventual un grip cu baterie in el, se va simti in sedintele prelungite.

Inelul pentru focusul manual aluneca usor si precis, fapt ce va fi pe placul videografilor, eu personal pentru fotografie nu merg pe modul manual aproape niciodata. Pe obiectiv se afla un singur buton, cel care schimba modul de focusare din automat in manual.

 Preponderent am folosit obiectivul pentru portrete asa ca nu ma pot plange de cat de incet sau rapid se face focusul si nici nu am avut neplaceri la acest capitol. In schimb despre acuratetea focusului este o discutie separata. Din prima clipa cand l-am montat pe aparat am observat ca nu focusa cum trebuie, aveam un back focus groaznic, lucru rezolvat cu o calibrare pe body. Fata de 50-ul de la Nikon care nimereste focusul de fiecare data, indifferent de lumina, Sigma-ul mai da ceva rateuri in lumina slaba, nu multe dar suficiente cat sa te mai enervezi uneori.

 Acum sa vorbim de claritate si culori. Punctul forte fata de fratele de la Nikon este cat de sharp poate sa fie la 1.4, uneori poate prea sharp, pentru micile imperfectiuni al pielii pe care le dorim ascunse. O data ce inchidem diafragma, claritatea pe toata imaginea creste si se pare ca se apropie de cea de la Zeis Ottus. La redarea culorilor nu sunt probleme sau anomalii, oricum fotografiile sunt editate pe gustul meu, iar gama de culori este acolo asa ca am cu ce lucra fara probleme.

 Lens flare-ul si ghosting-ul sunt tinute sub control foarte bine, acestea fiind minime si usor de corectat cu programele de editare.

 Vignetarea la diafragma deschisa este destul de pronuntata, dar o data cu inchiderea acesteia este mult mai controlata, oricum si aceasta se poate rozlva in orice program de editare cu minima usurinta in functie de preferinte.

O diferenta notabila fata de Nikon este ca Sigma pare mai luminos, de fiecare data trebuie sa scurtez timpul de expunere, cu aproape jumatate de stop, fata de ce imi arata aparatul altfel risc ca imaginea sa fie supraexpusa.

 Dupa un an de folosire, in care aproape a stat in permanenta pe aparat, nu se vad urme de folosire desi a prins ploi, ninsori apa sarata si praf.

 Daca esti la inceputul fotografiei sau avansat, Sigma 50 mm 1.4 Art este un obiectiv ideal pentru aproape orice tip de fotografie, robust si durabil la folosire, eu personal cred ca nu ar trebui sa lipseasca din trusa oricarui fotograf. Dupa experienta placuta ma gandesc la 85-ul de la Nikon pe care il detin sa il schimb cu echivalentul Sigma Art.

Multumesc celor care au avut rabdare sa citeasca pana la final, si nu uitati butonul de subscribe, un like si share tot timpul ajuta!

Pana data viitoare, va urez lumina buna!