O data cu venirea verii si a weekend-urilor prelungite incepe si traditionala transhumanta mioritica catre cele doua destinatii principale, Valea Prahovei si Mamaia. Daca Valea Prahovei o stiu perfect datorita vacantelor de vara petrecute la Sinaia in copilarie, iar la mare la noi am hotarat cu ceva ani in urma ca nu mai calc, am decis, din nou, ca Bulgarii au castig de cauza. Cum nu am vrut sa merg prea mult cu masina, am ales cea mai apropiata destinatie, Balcic, plaja, mare, dar si ceva de vizitat.
O simpla cautare pe Booking si am gasit Marina City, un hotel cu apartamente chiar in mijlocul statiunii, situat pe faleza. Drumul ales, chiar daca mai lung, a fost pe Autostrada Soarelui-Vama Veche-Balcic. Plecand dimineata, a fost destul de liber, si culmea fara radare, o prima oprire ca sa dezmortim picioarele dar si sa dau de mancare juniorilor a fost statiunea Olimp. Personal nu am mai trecut prin Neptun-Olimp-Capa Aurora de mai bine de 10 ani si nu mi-a venit sa cred in ce hal de degradare au ajuns, am avut impresia ca sunt pe un platou de filmare din The Walking Dead. Totul lasat in paragina si pustiu, doar pe plaja la Olimp se lucra de zor la o terasa, care sincer o sa arate tot ca la inceputul anilor 90. Cu tristete, am plecat cat mai repede convins ca alegerea facuta cu ceva ani in urma de a nu mai calca pe aici a fost inteleapta. Fata de A2 care arata ca dupa bombardament, drumul pana la vama este perfect asfaltat si placut. Ajuns la vama din nou tristetea ma invaluie, normal ca trebuie sa stam la coada, cladirile sunt la fel ca in B.D la munte si la mare, filmat in 71, mai ca te astepti sa il vezi pe Toma Caragiu care iti cere actele.
Cum treci de vama drumul e gol, perfect asfaltat, iar de ambele parti campuri pline de lanuri de grau cu maci infloriti, culturi de lavanda din care se inalta eoliene. Pana la Balcic sunt 60 de km, drum parcurs lejer in jumatate de ora.
Orasul in sine cred ca traiste din turismul de weekend si de pe urma micutului port, multe case abandonate, hoteluri in constructie si neterminate, se vede ca nu este un oras prosper. Cu toate acestea au o faleza imbietoare, plina de terase, unele cochete, altele cu aerul teraselor noastre comuniste. Hotelul era nou construit si toata lumea super amabila, curat si cu toate dotarile necesare. La fel si la terase se poate plati in leva, lei sau euro, servirea este impecabila si toti sunt cu zambetul pe buze, dar cel mai important lucru a fost ca aproape toti vorbesc romaneste, fiind si de inteles ca 99% din turisti sunt romani.
Ce sa faci in Balcic?... ei bine nu prea multe, orasul in sine nu este o atractie, faleza noua are cateva locatii de unde iti poti lua o bere, o inghetata, mai multe magazine cu suveniruri. Plajele sunt vreo trei la numar, nu sunt senzationale, una singura e chiar langa apa si e foarte mica, maxim 30 de sezlonguri. La restul plajelor, ca sa intri in apa trebuie sa treci peste faleza si intri in apa pe niste scari de fier ruginite iar apa pare foarte adanca, aviz celor care nu stiu sa inoate, asa ca poate piscina de la hotel este mult mai indicata.
Punctul de atractie principal este Castelul Reginei Maria si gradinile din jur. Sunt doua bilete separate in total 14 leva, daca se intra din faleza se platesc amandoua , daca se alege intrarea de sus pe la gradini se poate alege daca sa vizitati doar gradinile sau si castelul. Noi am ales sa intram pe sus si sa incepem cu gradinile, poate nu am nimerit cel mai bun sezon pentru ca nu erau foarte multe flori inflorite, dar sera cu catusi merita banii. In 20 de minute vezi cam tot ce este de vazut si incepi sa cobori spre gradinile de jos si castel, sunt ceva trepte de coborat sau se poate lua pe niste pante paralele cu cascada din curte, pe trepte veti ajunge si la Crama Regala unde puteti degusta din vinuri si chiar cumpara. Nu am stat prea mult aici fiind inghesuiala si juniorii mei se plictisesc repede asa ca am continuat drumul catre castel.
Eu personal cand spun castel ma gandesc la Peles, Bran sau Neuschwanstein din Germania, ei bine Castelul Reginei Maria e o vila mai maricica, simpla dar eleganta, cu camere micute si din pacate nu cu multe lucruri de vizitat in ele. Ce pot sa recomand eu, este ca cei cu copii in carucior, cum am fost noi, sa evite vizitarea pentru ca nu se poate folosi cauciorul si trebuie tinuti in brate, scarile de urcat si coborat nefiind cele mai placute in cazul de fata.
Cum a venit si momentul sa revenim acasa, pe drumul de intoarcere ne-am oprit sa vizitam Capul Caliacra. Poate pentru ca nu era sezon si batea si un vant turbat, am fost singurii vizitatori. Aici ai ocazia sa vezi Marea Negra de pe stancile inalte si ruinele cetatii Kali Akra. Nu a ramas in picioare aproape nimic din vechea cetate, poarta si cateva ziduri, dar datorita pancartelor in engleza poti sa iti faci o idee de cum arata cetatea la apogeul sau. Printre ruine chiar pe margine se afla si un restaurant foarte dragut, unde se poate manca o ciorba de peste si admira valurile care se sparg de stancile abrupte. Din pacate am ales sa nu mancam aici ci sa facem un popas la Dalboka la cativa km inapoi.
Despre Dalboka am auzit numai lucruri bune, ca se mananca bine si ieftin, dar mie nu mi s-a parut asa, servirea jalnica, preturile mai mari ca la restaurantele din Balcic, iar supa de peste semana cu o supa crema de legume, portia de scoici micuta si salvata de un sos usor picant, dar nu ceva care sa atate papile gustative in mod placut si de neuitat.
Multumesc celor care au avut rabdare sa citeasca pana la final si nu uitati butonul de subscribe, un like si share tot timpul ajuta. Pana data viitoare, va urez lumina buna!